Busuiocul, planta medicinală care previne atacul de cord și are proprietăți afrodisiace

Familia: Lamiacee (Labiate).
Nume latin: Ocimum basilicum.
Numiri populare: basic, băsileac, biesnioc, bizttioc, borjolică, bosioace, bosioc roşu, bosiog, bosoioc, busaioc, busioc de grădină, mătăcină, mătăcină, mejioran, văsileac.

Istoria busuiocului


Originar din India, busuiocul este o plantă cultivată din cele mai vechi timpuri. Despre busuioc se spune că aduce noroc și în vechea Indie era atribuită zeilor. În special Krishna iubea această plantă, despre care se spune că în anumite momente poate chiar să devină magică. Prima menționare a busuiocului în Europa a fost în secolul al XVII-lea, când englezii considerau busuiocul o plantă dragostei și a comunicării cu divinitatea.

În România a apărut mult mai târziu și era considerat o plantă care alungă spiritele rele și diavolul. Era pus la icoane și se credea că poate să protejeze orice casă de toate lucrurile rele. Studiile de specialitate ne spun că busuiocul are o vechime de cel puțin 3000 de ani și își are originea în Asia.

Recoltare, uscare, păstrare


Tulpinile şi ramurile tinere pline de frunze, cu sau fără flori, se usucă la umbră, în straturi subţiri sau la 35°C. Se păstrează în pungi de hârtie.

Proprietăți terapeutice


Cultivată pe tot globul, pretenţioasă faţă de lumină, întreaga plantă conţine ulei volatil, iar seminţele au mucilagii, substanţe ce-i conferă busuiocului calităţi terapeutice deosebite.

Afecțiuni tratabile cu busuioc:

  1. luptă împotriva stresului
  2. reduce oboseala
  3. reduce palpitațiile
  4. elimină angoasa
  5. luptă cu constipația sau tranzitul intestinal lent
  6. calmează durerile de stomac
  7. conferă un somn liniștit
  8. vindecarea ulcerațiilor
  9. remedierea durerilor provocate de înțepăturile de insecte
  10. migreme

Ceaiuri – ceaiurile din busuioc sunt un adevărat elixir pentru sănătate. Au fost folosite de sute de ani, pentru tratarea aerofagie, oboseală a sistemului nervos, migrene, insomnie, menstre dureroase angoasă, palpitaţii, dureri de stomac, digestie lentă

  • mod de preparare – la un litru de apă se folosesc patru lingurițe de busuioc uscat. Se lasă la infuzat circa 10 minute, după care se strecoară. Se bea o cană de ceai după fiecare masă.

Pulberea – nu se utilizează sub pulbere, dar un leac bătrânesc spune că pulberea de busuioc este excelentă împotriva guturaiului.

Tinctura – este mult mai bună decât ceaiul și se prepară după un procedeu extrem de simplu. Se ia un borcan de 800 de grame, se umplu pe jumătate cu pulbere, după care se completează cu alcool. Acesta din urmă trebuie să fie de peste 60 de grade. Se lasă la macercat timp de o săptămână, după care este gata de utilizat. O linguriță de 3 ori pe zi. Rezultatele sunt uluitoare.

Băile terapeutice – Busuiocul verde se poate pune direct în cada cu apă fierbinte. Se așteaptă câteva minute până se mai răcește apa și apoi se poate face baie. Este extrem de relaxată și această baie ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor. De asemenea, baia cu busuioc face bine la piele.

Alifie – 20 g planta se amestecă cu 30 g ceară albă, 30 g seu de oaie, 30 g terebentina, 60 g colofoniu şi 90 g untura de porc. Se pun la foc slab până se topesc. Se toarnă în cutii de plastic. Se aplică pe răni cu puroi, buze crăpate, călcâie crăpate, scabie, ulceraţii infectate.

Cataplasme – frunzele proaspete, zdrobite, aplicate pe răni, ulcerații, favorizează vindecarea lor. Cu frunze proaspete se pot freca locurile înţepate de insecte. Se aplică pe frunte, în cazul durerilor de cap.

Busuiocul în alte întrebuințări


Cele mai multe culturi din lume folosesc busuiocul precum un condiment. De exemplu, în Franța se folosesc frunzele verzi de busuioc pentru prepararea supelor. În Italia se folosește la paste și la pizza, iar în România este folosit pentru prepararea aghiazmei.

Busuiocul este de asemenea folosit pentru proprietăţile sale afrodisiace. Busuiocul conferă corpului capacitatea de a controla energiile sexuale. Se spune că cine consumă busuioc devine, în timp, un maestru al erosului.

Un alt fapt mai puțin cunoscut despre busuioc este că în Egiptul antic a fost folosit pentru îmbălsămarea mumiilor, iar în prezent, în India fiecare om care moare este înmormântat cu o frunză de busuioc pe piept.

Citește și