Cel mai vechi ”locuitor” al Europei! Se numește „Italus” și are 1300 de ani

Cel mai vechi copac al Europei este situat pe o panta abrupta, stâncoasa, între Calabria și Basilicata, în parcul național din Masivul Pollino. Rădăcinile sale, înfășurate printre stânci, le-au permis specialiștilor să-i stabilească vârsta.

Cel mai bătrân copac din Europa


În anul 788, Carol cel Mare  (n. 742/748 – † 28 ianuarie 814, Aachen),, cunoscut și sub numele de Charlemagne, se săturase să mai jefuiască Italia de Sud și își îndrepta atenția spre bogățiile din Bavaria.

Italus, copacul care deține recordul ca cel mai vechi din Europa, a fost doar un răsad în acel an. Și dacă ar fi acut ochi, am putea spune că ar fi văzut numeroase evenimente din istoria Italiei.

Cu trunchiul alb și gros, Italus l-a detronat pe „Adonis”, pinul bosniac în vârstă de 1.075 de ani, și este proclamat cel mai bătrân copac de pe teritoriul Europei.

Acest titlu i-a fost oferit în urma unui studiu realizat de oamenii de știință de la Universității della Tuscia, Italia.

Stabiliarea vârstei lui „Italus” nu a fost un proces ușor. „Partea interioară a trunchiului era ca un praf – nu văzut niciodată așa ceva”, a declarat pentru National Geographic unul dintre cercetători, Afredo Di Filippo. „Cel puțin 20 de centimetri din miezul lemnului lipseau, ceea ce reprezintă, ca timp, mulți ani”, a subliniat Di Filippo.

Studiul a fost posibil prin analiza rădăcinilor copacului. Astfel, s-a ajuns la concluzia că Italus are 1230 de ani și a fost încoronat cu titlul de cel mai bătrân copac din Europa.

Italus

Caracteristicile pinului


  • Rădăcinile sunt pivotante și au ramificații viguroase.
  • Coroana este regulat-conică, sau la unele specii poate fi neregulat-lățită, iar la maturitate ramurile cresc orizontal, fiind dispuse regulat-verticilat.
  • Frunzele acestui gen sunt aciculare, persistente și dispuse în mănunchiuri de câte 2-5, învelite la bază de o teacă comună, membranoasă.

Conuri de pin

  • Florile sunt unisexuat-monoice; cele femele sunt elipsoidale sau conice, cu carpele solzoase, având la bază 2 ovule care se transformă în semințe; cele mascule sunt grupate sub formă de amenți cu numeroase stamine.
  • Conurile sunt drepte, orizontale sau pendente, simetrice sau asimetrice, de mărimi și forme variabile, având solzi lemnoși imbricați, fără bractee.
  • Semințele sunt ovate, aripate, de culoare gri.
Citește și