Leacuri de la stână: carnea de miel, brânza, urda, laptele și zerul

Stâna este locul din care provin cele mai bune preparate culinare. Carnea de miel, de oaie, brânza și urda sunt doar câteva ingrediente tradiționale românești, care nu sunt doar gustoase, ci și au o sumedenie de beneficii pentru corpul nostru. Acest tip de hrană este un elixir pentru sănătate și pentru o viață echilibrată și sănătoasă!

Carnea de oaie protejeaza inima şi creierul

Carnea de miel conţine aminoacizi, majoritatea vitaminelor principale şi aproape toate elementele minerale necesare oraganismului. Aminoacizii sunt uşor absorbiţi, ficat valoroşi în funcţionarea glandelor endocrine. Studii recente au arătat că un consum constant de carne de oaie, timp de un an, reduce cu 40% riscul apariţiei unor disfuncţii hormonale. Deşi conţine peste 29% lipide (inclusiv colesterol periculos), carnea de oaie poate avea un rol benefic în metabolismul sănătos al grăsimilor. 150-200 g de carne slabă de oaie pe zi sunt recomandate şi în curele de slăbire. Un consum zilnic de carne slabă de oaie să scadă riscul unor afecţiuni cardio-vasculare, reducând riscul de infarct.

Aminoacizii din carnea de oaie intervin în mecanismele somn-veghe, ajutând la menţinerea somnului profund, pe o durată normală. Se consideră că o cură de 18 zile poate rezolva insomnia şi chiar nevroze mai grave. Cercetătorii au mai decoperit ca un consum de carne de oaie de numai 100 g pe zi, timp de trei ani, reduce cu 25-30% viteza de îmbătrânire a creierului. Aceasta datorită vitaminei B3, care asigură protecţie împotriva dementei şi a altor boli cognitive ce vin odată cu vârsta. Este catispensabila unei pieli sănătoase şi pentru buna funcţionare a tractului gastro-intestinal.

Carnea de miel îmbunătăţeşte activitatea splinei şi a rinichilor, înlătura starea generală de slăbiciune, durerile abdominale, lumbago şi îi ajută pe subponderali să ajungă la o greutate normală. O porţie de carne de miel asigura aproximativ 30% din cantitatea de zinc de care are nevoie zilnic o persoană. Acesta contribuie la creşterea oaselor, stabilizarea zahărului din sânge, refacerea şi cicatrizarea ţesuturilor şi întăreşte sistemul imunitar. Vitamina B12 din carnea de miel ajuta la formarea celulelor roşii din sânge, previne anemia, asigura un sistem nervos sănătos şi ajuta la metabolizarea proteinelor, grăsimilor şi carbohidraţilor.

Laptele de oaie, plin de minerale

Laptele este considerat principala sursă de calciu pentru organismul omului. Un adult are nevoie, zilnic, de 900-1.200 de miligrame de calciu, pentru a preveni decalcifierea osoasă şi osteoporoza. Hrana principală a mielului, până la înţărcare, este laptele oii. Acest lapte e un bun hidratant al organismului, alungând starea de oboseală, ameliorând diabetul. Conform unor studii recente, laptele de oaie prezintă în compoziţia lui un conţinut mai mare de vitamine şi minerale esenţiale pentru dezvoltarea organismului decât laptele de vacă.

Conţinutul de calciu din laptele de oaie este între 162 şi 259 mg/100 g comparativ cu cele 110 mg/100 g din laptele de vacă, iar aportul de fosfor, sodiu, magneziu, zinc şi fier este de asemenea mai ridicat. Laptele integral de oaie este mai bogat în grăsimi decât cel de vacă (6,7 vs 2,5 %), în vitamina B2 (4,3 mg/l vs. 2,2 mg/l), vitamina B1 (1,2 mg/l vs. 0,5 mg/l), vitamina B3 (5,4 mg/l vs. 1,0 mg/l), vitamina B5 (5,3 mg/l vs. 3,4 mg/l), vitamina B6 (0,7 mg/l vs. 0,5 mg/l), vitamina B12 (0,09 mg/l vs. 0,03 mg/l) şi vitamina H (5,0 mg/l vs. 1,7 mg/l).

Doar conţinutul de acid folic este egal la ambele tipuri de lapte (0,5 mg/l). Laptele de oaie are gust sărat şi vcateca bolile urinare şi ale vezicii urinare. Are efect afrodisiac. Iaurtul din lapte de oaie nu are grăsimi, dar are un conţinut ridicat de proteine. Acest iaurt se mai numeşte iaurt grecesc şi este mai gros şi mai cremos.

Are de două ori mai multe proteine decât unul normal. Este bogat în calciu, ficat bun pentru persoanele cu probleme cardiace sau care suferă de hipertensiune arterială. Zahărul şi carbohidraţii se găsesc în cantităţi mai mici, la fel şi caloriile şi grăsimile. O ceaşcă de iaurt grecesc conţine doar 9 grame de carbohidraţi. Iaurtul grecesc este filtrat prin pânza sau hârtie pentru a fi mai gros şi uşor picant. Datorită cantităţii mari de proteine, satura pentru un timp mai andelungat decât iaurtul de vacă, deci e util în curele de slăbire. Iaurtul din lapte de oaie nu este un aliment procesat.

Caşcavalul e bun, dar cu măsură

Din lapte, oierii din Bran, Sibiu, Vrancea, Piatra-Neamt fac brânzeturi delicioase. Comparativ cu laptele, brânzeturile au un conţinut mai mare de proteine şi lipide şi mai mic de lactoză şi vitamine hidrosolubile. în ceea ce priveşte conţinutul în calciu, acesta e mai redus în cazul sortimentele de brânzeturi obţinute prin coagulare cu ajutorul fermentaţiei lactice. Brânză telemea conţine sare în cantităţi mari, de aceea nu este recomandată persoanelor care suferă de hipertensiune arterială sau de boli hepatorenale. în plus, toate lactatele grase conţin grăsimi care se depun pe vasele de sânge, crescând riscul de boli cardiovasculare. ªi brânzeturile cu mucegai au un conţinut ridicat de grăsime şi de sare.

Caşcavalul este denumirea cu care sunt cunoscute brânzeturile opărite. Este sănătos şi nu provoacă probleme de sănătate dacă este consumat în cantităţi moderate. Prea mult caşcaval îngraşă, datorită conţinutului mare de grăsimi săturate, creşte colesterolul. Caşcavalul e bun pentru întărirea dinţilor şi a sistemului osos. Bogat în substanţe precum calciu, fosfor, zinc, vitamina B, caşcavalul asista organismul în formarea oaselor şi a smaltului dinţilor. Consumul de caşcaval, regulat şi moderat, ajuta la prevenirea apariţiei osteoporozei, reduce riscul de hipertensiune şi boli cardiovasculare. Casul din lapte de oaie, de vacă sau în amestec este opărit în apă cu temperatura de circa 80° C, după maturarea lui prealabilă. Prin opărire casul capăta proprietăţi plastice. Pasta care se obţine este prelucrata şi introdusă în diferite forme, obţinându-se caşcavalul crud. După sărare sau saramurare, acesta este măturat în anumite condiţii de umiditate şi de temperatură.

Urda, aliment recomandat în boli hepatice

Casul dospit, brânză de puţină, cea de burduf sau în coajă de brad, untul, jintiţa sunt alte specialităţi preparate la stana. Cea mai valoroasă pentru sănătate urda. Procedeul de obţinere e cunoscut de mii de ani doar în România şi Corsica. Din 10-12 l de zer, rezultă de regula 1 kg de urda.

Urda are doar 8% grăsime saturată şi proteine de calitate superioară. Pentru că are o densitate nutriţională mare, urda oferă rapid senzaţia de saţietate şi aceasta se menţine câteva ore bune. în plus, dacă ţineţi dietă şi aveţi un job stresunt, urda vă protejează ficatul datorită aşa numiţilor aminoacizi esenţiali cu sulf pe care îi conţine. Urda se asociază cu mărar, ardei gras, castraveţi şi roşii, în niciun caz cu peste sau orice fel de specialitate din carne. Aceasta pentru că stomacul nu e capabil să digere în acelaşi timp tipurile diferite de proteine pe care le conţin urda şi carnea.

Urda este bogată în săruri minerale şi în proteine de calitate şi conţine cea mai puţină grăsime dintre toate sortimentele de brânză. Acest produs derivat din lapte are doar 11-12% grăsime, adică de patru ori mai puţină decât telemeaua. Acest lucru o recomanda persoanelor cu hipercolesterolemie. Urda e bogată în aminoacizi ramificaţi care cresc masă musculară. De aceea, ea este caticata copiilor, pentru a le ajuta creşterea, şi persoanelor care depun eforturi fizice intense. Aminoacizii cu sulf din urda sunt benefici pentru ficat şi pentru rinichi, bolnavii cu afecţiuni hepatice şi renale ar trebui să consume zilnic urda.

Zerul, agent terapeutic fără egal

Nu aruncaţi zerul care se adună deasupra iaurtului! Este o bună sursă de proteine şi de calciu, dar nu conţine grăsimi şi nici cazeina. Un pahar de zer pe zi ajuta în detoxifierea organismului. Zerul terapeutic se poate găsi şi sub formă de praf în majoritatea magazinelor naturiste. Cura cu zer e un bun adjuvant în tratamentul cancerului, virusului HIV, hepatiei B, bolilor cardiovasculare şi a osteoporozei. Zerul de lapte este eficace în tuberculoza pulmonară, în bolile de stomac şi intestine, în cazuri de obezitate, constipaţie, chiar şi pentru sugari. întăreşte unghiile şi părul. în plus, zerul este tolerat de majoritatea persoanelor care au alergie la lactate.

Zerul topeşte grăsimile Două-trei pahare de zer pe zi reduc valoarea colesterolului din sânge şi ficat şi protejează sistemul cardio-vascular. Jumătate de litru de zer consumat zilnic creşte capacitatea de apărare a organismului şi distruge bacteriile. Consumul zilnic de urda, 100 de grame minimum, creşte în timp capacitatea naturală de apărare a organismului, care devine mult mai rezistent la infecţiile virale şi bacteriene. în mai multe cazuri de cancer (de san cu metastaze, de pancreas şi de ficat, 30 de grame de concentrat de proteine din zer (echivalentul a un litru de zer) administrate zilnic, timp de 6 luni, a dus la regresia tumorilor, normalizarea hemoglobinei şi a numărului de limfocite.

Un tratament de o lună, în care se bea câte o jumătate de litru de zer pe zi, rezolva anemia. Zerul contribuie la reducerea tensiunii arteriale, îmbunătăţeşte funcţionarea rinichilor şi a ficatului, stimulează tranzitul intestinal, contribuie la refacerea florei gastrointestinale, normalizează funcţionarea sistemului nervos, ajuta în cazurile de reumatism, hipertensiune, iprevine apariţia aterosclerozei. La răceală, un pahar de zer cu fructe proaspete va face minuni. De asemenea, zerul creşte densitatea minerală osoasă. în aplicaţii exerne, sub formă de comprese, ajuta în afecţiuni ale pielii, cum ar fi eczemele sau degerăturile.

Lapte de bivoliţa, de măgăriţa şi de iapă

– Laptele de bivoliţa are gust dulce, înlătura oboseala, e hrănitor şi da vitalitate, măreşte cantitatea de spermă. Conţine mai multă grăsime decât laptele de vacă, este mai răcoros şi mai greu şi de aceea poate produce catigestie.

– Laptele de măgăriţa, despre care se crede că era secretul perfecţiunii Cleopatrei, este util în dietele de slăbire. Acest tip de lapte conţine cantităţi mari de omega 3 şi calciu, este benefic pentru inima şi e energizant. Este o bună alternativă la laptele de vacă pentru persoanele cu alergii. O măgăriţă produce mai puţin de un litru de lapte pe zi. Conţine o enzimă numită Lysozeme, care poate proteja copiii de infecţiile gastrointestinale. în România, în tradiţia populară, acest tip de lapte se recomandă copiilor cu „tuse măgărească”. până în secolul XIX, în Marea Britanie, laptele de măgăriţa era vândut ca alternativă la cel uman. Are numai 1% grăsime. Se consuma numai proaspăt, pentru că prin fierbere pierde ingrediente preţioase. Unul dintre acestea este vitamina C, care este prezentă în laptele de măgăriţa în cantităţi de 60 de ori mai mari decât în cel de vacă.

– Laptele de iapă are un conţinut redus de grăsimi şi este bogat în proteine. Dintre toate tipurile de lapte întâlnite la mamifere, cel de iapă se aseamănă în cea mai mare măsură cu cel uman. întăreşte sistemul imunitar. Poate fi utilizat cu succes în gastrite, colite, constipaţii cronice, afecţiuni hepatice acute sau cronicizate, inclusiv ciroza hepatică, boli ale pancreasului, afecţiuni ale vaselor sanguine, dereglări de metabolism. De asemenea, se administrează ca adjuvant în timpul chimioterapiei. Astăzi, alimentul-minune este foarte apreciat în Europa Occidentală şi chiar în Peninsulă Scandinavă. Iepele de lapte pasc pe terenuri nepoluate şi se afla permanent sub supravegherea unui veterinar. Laptele se comercializează congelat. Nu se bea mai mult de un sfert de litru pe zi, deoarece o cantitate mai mare poate irita stomacul sau intestinul. în 1859, în Rusia, a luat fiinţă primul sanatoriu unde curele cu lapte de iapă se puteau face sub control medical. Lev Tolstoi scria: „Laptele de iapă îmi regenerează trupul şi îmi înaripează spiritul”.

Citește și