Păducelul, planta medicinală care ne protejează inima

Unul dintre cele mai puternice medicamente naturale pentru protejarea inimii se află în natură. Acesta este cunoscut sub numele de păducel și din cele mai vechi timpuri, oamenii i-au cunoscut caracteristicile vindecătoare.

Familia: Rosacee.
Nume latine: Crataegus monogyna (Crataegus oxycantha).
Numiri populare: căcădară, gherghin, măceş, mălai moale, mălai nesărat, mălaiul cucului, mălăet, mărăcin.

Scurt istoric


Este extrem de complicat ca să ne explicăm cum învăţaţii antici Galenius şi Dioscorides cunoșteau proprietățile păducelului. Încă de acum 2000 de ani era utilizat pentru tratarea tuturor bolilor de inimă și inclusiv pentru tensiunea arterială.

În Evul Mediu, chimistul Paracelsus introducea florile şi frunzele de păducel în celebrele elixiruri de tinereţe şi de viaţă lungă. În toate ţările Europei şi ulterior în întrega lume, păducelul a devenit cunoscut ca planta vieţii sau a tinereţii veşnice, având aceleaşi virtuţi ca şi Ginsengul la asiatici.

În tradiția românească, prezența păducelului este nelipsită. Se spune că la sărbătorile primăverii din timpul înfloririi plantelor de mai, tinerii care au primit mărţişoare la 1 Martie căutau un păducel mai înalt, de ramurile căruia agăţau mărţişorul cel mai drag „pentru ca în tot anul să fie frumoşi ca florile, norocoşi, feriţi de boli şi de deochi“. Efectul ocrotitor se va păstra până în primăvara următoare, prin firul bicolor al mărţişorului care ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

De asemenea, bătrânii din Franța consumă cu regularitate ceai de păducel, despre care spun că le prelungește viața cu cel puțin 10 ani.

Recoltare, uscare, păstrare


Florile se recoltează pe timp uscat, la începutul deschiderii bobocilor, din aprilie pană în mai, se usucă la umbră, în strat
subţire, ori la 35 de grade Celsius şi se păstrează în pungi de hârtie. Pulberea se va ţine tot în pungi, pergamentoase şi ermetizate.

Proprietăți terapeutice


Floarea de păducel este cu precădere benefică în condiţiile de stress permanent, caracteristice vieţii noastre în acest secol.
Dintre toate calităţile ei, cea de reglare a sistemului nervos vegetativ (marele simpatic) trebuie în prunul rând evidenţiată.

Anticii numeau arbustul „nobilul spin“, arătându-şi astfel deschis, direct, veneraţia fată de el. în secolul 11, Pietro Crescenzi îi
lăuda proprietăţile inegalabile în lupta împotriva oricărei intoxicaţii organice, în special efectul lui terapeutic asupra gutei. Doică
Măriei de Medicis — Louise Bourgeois — convinsese întreagă Curte regală să bea ceai de păducel, afirmând că dizolvă pietrele
la rinichi şi vezică. Iar acţiunea lui asupra inimii a fost pusă în evidenţă de cercetătorii americani la începutul secolului 20. Toate
experimentele ştiinţifice ce au urmat, pentru verificarea acestui lucru, l-au confirmat.

Păducelul are însuşiri multiple, pe măsura conţinutului foarte variat de principii active existente în flori, frunze şi fructe. În primul rând sunt luate în considerare acţiunile exercitate asupra aparatului cardiovascular: vasodilatatoare în special la nivelul vaselor coronariene şi periferice, hipotensive, brahicardizante, tonic-cardiace şi tonotrope asupra miocardului datorită compuşilor flavonici.

paducel

Iată care sunt principalele proprietăți terapeutice ale păducelului:

  •  insuficienţă cardiacă manifestată prin miocardită, cardiopatie ischemică (dureroasă sau nedureroasă) şi riscul acceselor de angină pectorală (Angor pectoris);
  • hipertensiune arterială şi tensiune oscilantă care sunt reglate prin îmbunătăţirea vascularizaţiei, în urma vasodilataţiei arteriale, coronariene şi periferice;
  • tulburări de ritm cardiac cu extrasistole, palpitaţii, tahicardie paroxistică, aritmii, spasme vasculare şi bufeuri congestive;
  • ateroscleroză coronariană cu blocarea sau reducerea fluxului de sânge oxigenat de la inimă spre creier, tratamentele având rolul de a îmbunătăţi circulaţia la nivelul scoarţei cerebrale şi de a preveni accidentele cerebrale (congestie);
  • nevroze cardiace şi stări de excitabilitate cu aritmie perceptibilă.

Indicaţii: palpitaţii cardiace, menopauză, hipertensiune arterială, angoasă, nervozitate, insomnie, bufeuri (valuri de căldură
în menopauză), edeme, calculi renali (pietre la rinichi), oboseală, arterioscleroză, diaree nervoasă, distonie neurovegetativă.

Schemă de utilizare

Ceaiul de păducel – Se utilizează ca infuzie, decoct, tinctură, dar noi vi-1 recomandăm sub formă de pulbere, proprietăţile lui păstrându-se astfel integral.  Infuzia de păducel (flori, frunze, fructe) se prepară din 1 linguriţă plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10-15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 ceaiuri neîndulcite pe zi, fracţionate în mai multe reprize, înainte de mesele principale, în cure de 2-4 luni.

Decoctul de păducel – se prepară prin macerarea fructelor zdrobite (100 g) în 200 ml apă rece. După 12 ore se fierbe timp de 5 minute, se infuzează acoperit 10-15 minute, se strecoară şi se beau câte 2 căni pe zi având efecte cardiotonice sau în tratarea enterocolitelor, a enteritei şi a unor infecţii genitale (leucoree).

De asemenea, păducelul poate să mai existe și sub formă de capsule sau tinctură. Efectele sale sunt aceleași, numai că trebuie să respectați indicațiile de pe prospect.

Citește și